Ioana Burghel - Alba Iulia

La Alba Iulia-n Ardeal,

Nu-ncetează clopotul să bată,

Vestind a noastră libertate,

Cu multă jertfă câştigată.

Cu barda către ceruri ridicată,

Viteazul Domn, Unire a strigat,

Şi-n Dacia de-acum, reînviată,

O inimă întreagă l-a urmat.

Pe Horia, apoi l-au tras pe roată,

Prin munţi, pe Iancu l-au vânat,

În noi, curgând acelaşi sânge,

N-au reuşit nicicum a ne înfrânge.

Căci fraţii, orişiunde sunt tot fraţi,

Aceeaşi limbă şi acelaşi ideal,

Aceeaşi doină tristă, din caval,

Dincolo şi dincoace de Carpaţi.

-Veniţi, români, la Alba înc-odată,

Lumina Sfântă-n palme s-o purtaţi,

Sub brazda milenară şi curată,

Ne dorm strămoşii cei adevăraţi.

-Veniţi, români, la Zi de Sărbătoare,

Şi pruncii voştri, azi să-i învăţaţi,

Că nu e demnă nicio închinare,

Decât aceea doar, către Carpaţi!