Constantin Cristescu - MĂRITE ŞTEFAN...
Se-ntorc
spre tine, Ştefan, luminile din aştri,
Şi vin să-ţi lumineze calea, călugării albaştri,
Ascunşi în munţii ţării, se roagă şi te plâng,
Şi vin să-ţi lumineze calea, călugării albaştri,
Ascunşi în munţii ţării, se roagă şi te plâng,
Cu lacrimi de izvoare,
în umbrele de crâng.
Bat clopotele nopţii ecouri de lumină,
Priveşte-ţi tu nepoţii, cum vin de se închină,
Să-ţi mângâie trecutul, ce lin pluteşte-n nori,
Purtând neatârnarea miresmelor prin flori.
Ştiu, au căzut, de spada ta, duşmanii la pământ,
De-aceea, Mare Ştefan, te port, mereu, în gând,
Veniţi cu toţi la Putna, să-l pomenim pe dată,
Prin clipa nemurii, mereu, mai viu, să treacă.
Te-ntoarce, Mare Ştefan, din rece mănăstire,
Prin fila ta de glorii, prin sufletul din mine,
Te-aşteaptă iarăşi ţara, din nou s-o izbăveşti,
Coboară, Mare Ştefan, din astrele-ţi cereşti.
Ne mângâie pe suflet, cu glasul tău răsunător,
E scris din nou Unire, pe-un steag cu tricolor,
Ţi-om sta din nou alături, în clipa-n care ieşi,
Suntem nepoţii tăi, mărite, nepoţi de la răzeşi.
Mai fă o dată-n munte, iar buciumul să sune,
Chemarea ta la oaste, prin suflete, prin lume,
Să facă să-ncolţească, tăcut, în prag de seară,
Unirea într-un cuget şi-n dragoaste de ţară.
Bat clopotele nopţii ecouri de lumină,
Priveşte-ţi tu nepoţii, cum vin de se închină,
Să-ţi mângâie trecutul, ce lin pluteşte-n nori,
Purtând neatârnarea miresmelor prin flori.
Ştiu, au căzut, de spada ta, duşmanii la pământ,
De-aceea, Mare Ştefan, te port, mereu, în gând,
Veniţi cu toţi la Putna, să-l pomenim pe dată,
Prin clipa nemurii, mereu, mai viu, să treacă.
Te-ntoarce, Mare Ştefan, din rece mănăstire,
Prin fila ta de glorii, prin sufletul din mine,
Te-aşteaptă iarăşi ţara, din nou s-o izbăveşti,
Coboară, Mare Ştefan, din astrele-ţi cereşti.
Ne mângâie pe suflet, cu glasul tău răsunător,
E scris din nou Unire, pe-un steag cu tricolor,
Ţi-om sta din nou alături, în clipa-n care ieşi,
Suntem nepoţii tăi, mărite, nepoţi de la răzeşi.
Mai fă o dată-n munte, iar buciumul să sune,
Chemarea ta la oaste, prin suflete, prin lume,
Să facă să-ncolţească, tăcut, în prag de seară,
Unirea într-un cuget şi-n dragoaste de ţară.
Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care ne-a fost baci până la adânci bătrânețe?
RăspundețiȘtergereCă Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor...
De această dată, o poezie poate sta în apropierea zilei deșteptării – 1 Decembrie.
Vom fi purtătorii de drapel la a doua ediţie a concursului de poezie patriotică „Suflet românesc” și lansarea antologiei „Suflet românesc”
RăspundețiȘtergerePoiana lui Mihai – august 2013
Flamura ei biruitoare s-a înălţat, acolo, la Poiana lui Mihai, a strălucit şi în braţele noastre, ca o floare a celor mai inspirate versuri de poezie închinate poporului drag.
RăspundețiȘtergereA fost Poiana lui Mihai - august 2012; urmează august 2013, tot Poiana lui Mihai...