George Safir - Sub drapelul țării mele
Sub drapelul țării mele,
am văzut lumina eu,
când sub cerul plin de stele,
m-a dat mamei - Dumnezeu.
Și, din fragedă pruncie,
m-a-nvățat poetul sfânt,
că nu-i altă Românie
dulce, pe acest pământ.
am jurat pe sfânta cruce,
viața - de-mi va fi amară,
eu la alții nu m-oi duce.
Și-apoi, mândru, prin cazarmă,
defilam sub tricolor,
strângeam degetul pe armă,
cântând imnul cu onor.
Și se clătina pământul,
răsucindu-se în lut,
moșii - deschizând mormântul-
să mă vadă că-i salut.
Să le-nfăș, în steaguri, trupul,
somnul să le fie lin,
fiindcă-n brațul - plin de scrupul,
steagul țării, strâns, îl țin.
Cu drapelul țării mele,
de-aș fi ultimul recrut
și din oale și ulcele,
m-oi scula să îl sărut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu