Și de va fi
Și de va fi să-ți faci din luptă o Patrie, încearcă mai întâi să-ți iubești aproapele. Și de va fi să fii de schijele lui lovit închide-te în pumnul de țărână strivit, fă-ți din lacrimi icoane și roagă-te. Și de va fi să-ți fie sufletul terfelit, cu numele Domnului acoperă-te. Încredințează-te bobului de credință oricât ar părea de neînsemnat, de mic. Fă loc cu verdeață lăuntrului, arzând. Și de va fi în spinii cei năprasnici să întârzii, nedreptățit și umilit, fă-ți din cenușă, aripi. Acoperă-ți rana cu ceară și lasă în urmă să curgă dragostea ca mierea din stup. Și de va fi să cadă peste tine o năpastă, fă-ți din durerea inimii, mireasă, surâzi îngăduitor și poart-o în taină. Nu toți muritorii de rând încap laolaltă. Nu toți îl au cu îngerii pe El în comun. Și de va fi... O, de va fi să simți toatea astea, pecetluiește-ți gura, închide ochii, îndură, roagă-te și iartă. Doar El – Hristosul, în slava Lui ne poartă, departe de marea vânare de vânt a lumii în care trăim, murind. Mihaela