Și de va fi

Și de va fi să-ți faci din luptă o Patrie,

încearcă mai întâi să-ți iubești aproapele.

Și de va fi să fii de schijele lui lovit

închide-te în pumnul de țărână strivit,

fă-ți din lacrimi icoane și roagă-te.

Și de va fi să-ți fie sufletul terfelit,

cu numele Domnului acoperă-te.

Încredințează-te bobului de credință

oricât ar părea de neînsemnat, de mic.

Fă loc cu verdeață lăuntrului, arzând.

Și de va fi în spinii cei năprasnici

să întârzii, nedreptățit și umilit,

fă-ți din cenușă, aripi. Acoperă-ți

rana cu ceară și lasă în urmă să

curgă dragostea ca mierea din stup.

Și de va fi să cadă peste tine o năpastă,

fă-ți din durerea inimii, mireasă,

surâzi îngăduitor și poart-o în taină.

Nu toți muritorii de rând încap laolaltă.

Nu toți îl au cu îngerii pe El în comun.

Și de va fi... O, de va fi să simți

toatea astea, pecetluiește-ți gura,

închide ochii, îndură, roagă-te și

iartă. Doar El – Hristosul, în slava Lui

ne poartă, departe de marea vânare

de vânt a lumii în care trăim, murind.

Mihaela Aionesei