Încă mai e loc
... de „ fo ș net în auz, balade, epopei, can ț one, istorii... ș i atâ ț ia ochi de anemone... ” Înc ă mai e loc de „ ț ip ă tul de libertate, de vinul neb ă ut, de cântecul uitat nescris, de gesturi vechi, uitate arte... ” Înc ă mai e loc „ să ș optim m ă car ori ca s ă scriem, dintotdeauna ș i f ă r ă sfâr ș it, numele sfînt, cel ă lalt ș i de tain ă , de ieri ș i de azi ș i de mîine, de-a pururi, ca un ecou de rug ă : România “ Romulus Vulpescu