Încă mai e loc
... de „foșnet în auz, balade,
epopei, canțone, istorii...
și atâția ochi de
anemone...”
Încă mai e loc
de „țipătul de libertate,
de vinul nebăut,
de cântecul uitat
nescris,
de gesturi vechi,
uitate arte...”
Încă mai e loc
„să șoptim măcar ori ca să scriem,
dintotdeauna și fără sfârșit,
numele sfînt, celălalt și de taină,
de ieri și de azi
și de mîine, de-a
pururi,
ca un ecou de rugă: România“
Romulus Vulpescu
Comentarii
Trimiteți un comentariu