Constantin Cristescu – Ce folos...?




Ce folos ?
Că ţi-am lăsat
Cuvintele
Pe masa tăcerii?
Am sperat
Cu răbdare ,
Să-mi construieşti
Coloana infinită,
Zidită în inimi
Şi să mă aştepţi,
În marginile nopţii,
Cu porţile sărutului,
Deschise...
Ce folos...?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pelerinaj de Suflet românesc, Gala premiilor de excelență, August 2013,

Imagine
GALA PREMIILOR SUFLET ROMÂNESC – consurs creație lirică patriotică 11 august 2013 POIANA LUI MIHAI, GORJ, ROMÂNIA 1. P R E M I A N Ț I I (4) PREMIUL I  LA STEAUA LIMBII ROMÂNE GEO GALETARU  Dudeștii Noi, Timiș, România PREMIUL al II-lea  CIULEANDRA ROMIȚA MĂLINA CONSTANTIN   Mogoșoaia, ILFOV, România PREMIUL al III-lea  RONDEL PENTRU ȚARĂ  MARIAN MALCIU  Slatina, Olt, România 2.  PREMII SPECIALE (7) PREMIUL SPECIAL DECORAȚII DE METAFORE    FLORIN PREDA-DOCHINOIU  MOTRU, ROMÂNIA  (acesta este premiul special acordat de Elisabeta Gîlcescu (diplomă, card, dar și sprijin în organizarea primei expoziții cu ocazia Sărbătorilor de iarnă) PREMIUL PASĂREA LIRĂ  GABRIEL GHERBĂLUȚĂ  GALAȚI, ROMÂNIA   PREMIUL MÂNDRIEI DE ROMÂN  IOANA BURGHEL MOTRU, ROMÂNIA PREMIUL SPERANȚA RENAȘTERII  DAVID VASILE  ROMA, ITALIA PREMIUL INIMĂ VIT
Citiți mai multe

George Safir – N-ați văzut cumva o țară?

Imagine
Spuneti-mi, n-ați văzut cumva o țară? Am fost plecat vreo patru ani, pe-afară; Azi, am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.  Acasă, poarta nu e zăvorâtă, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume.  Moșneagul îi iese-n cale și-o întreabă: ,,Vine? La anu' cred! Acu-i la treabă, La noi, în țară-i multă sărăcie... Știu ei - că de-or veni, la ce să vie?!''  Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară? Cântată de poeți, odinioară, Cu ochi de cer și plină de verdeață? Am fost și-am căutat-o și la piață.  Acolo, nu era, de bună seamă, Că prea o înjurau români de mamă; Harbuzul, pătrunjelul, biata prună, Erau culese parcă... de pe Lună! Chiar, voi n-ați văzut pe jos o țară, Călcată în picioare și
Citiți mai multe

Ei cei de altădată

Ion Rodica   În noi se-ascund de vremuri, ei, cei de altădată, ei, cei fără de teamă, cu inimă curată... Doar ei cunosc sublimul – eroi ai lumii mele... Ei sunt imensitatea și drumul către stele. Doar ei au cazemate de flori și de lumină, ei au pășit spre ceruri. Refacerea divină, Doar lor le aparține – eroi ai lumii mele, cu inima curată răstălmăcind mistere... Prin ei curge izvorul de sânge și de ape. Și dragostea de țară, de ei e mai aproape. Ei sunt și vis și clopot, și imn și tricolor, ei știu ce-nseamnă moartea, ei știu ce-nseamnă dor. Sub cumpănă fântânii și-n lampa din fereastră, oriunde-n România, ei sunt mereu acasă. În ie și-n opincă, în grâne și în soare, în zi de suferință și-n zi de sărbătoare... Sunt în păduri și-n plânsul copilăriei mele, în cumpăna fântânii, în faguri și în miere. Sunt macii pe ogoare, biserica, icoana, bunicii și vecinii, sunt tatăl meu și... mama. Eroii sunt oriunde e graiul românesc, oriunde-i port și-s datini ce încă le iubesc, În sfântă-nchinăciun
Citiți mai multe