SUFLET ROMÂNESC

Ion Rodica   În noi se-ascund de vremuri, ei, cei de altădată, ei, cei fără de teamă, cu inimă curată... Doar ei cunosc sublimul – eroi ai lumii mele... Ei sunt imensitatea și drumul către stele. Doar ei au cazemate de flori și de lumină, ei au pășit spre ceruri. Refacerea divină, Doar lor le aparține – eroi ai lumii mele, cu inima curată răstălmăcind mistere... Prin ei curge izvorul de sânge și de ape. Și dragostea de țară, de ei e mai aproape. Ei sunt și vis și clopot, și imn și tricolor, ei știu ce-nseamnă moartea, ei știu ce-nseamnă dor. Sub cumpănă fântânii și-n lampa din fereastră, oriunde-n România, ei sunt mereu acasă. În ie și-n opincă, în grâne și în soare, în zi de suferință și-n zi de sărbătoare... Sunt în păduri și-n plânsul copilăriei mele, în cumpăna fântânii, în faguri și în miere. Sunt macii pe ogoare, biserica, icoana, bunicii și vecinii, sunt tatăl meu și... mama. Eroii sunt oriunde e graiul românesc, oriunde-i port și-s datini ce încă le iubesc, În sfântă-nchină...

Într-o fostă țară levantină, unde toți vecinii, între ei, își dădeau o cană cu făină și-un pahar cu zahăr sau ulei, moartea coborî în tîrg, cu mere, ca o fată roșie-n obraji. Mulți flăcăi n-aveau la cine-o cere și-au rugat-o să le dea un gaj. A sosit războiul într-o seară să îi ia un an cu împrumut. S-a umflat biserica de ceară. Plînge clopotarul surdo-mut. Dar și clopotul de-aramă plînge că au ostenit de-atît curaj și-au făcut transfuzie de sînge pentru fata roșie-n obraji. Mircea Dinescu

Patria mea este aici, Aspră şi dulce, tânără, bătrână, Patria mea de aur şi ţărână, O simt în nări, în tâmple, în priviri. Patria mea este aici, În sternul meu, în creier şi în sânge, Patria mea când râde şi când plânge, O simt cum îmi simt inima bătând. Patria mea este aici, Tăcută, foşnitoare, densă, vie, Patria mea, o torţă purpurie, Cu munţi, cu lava mării şi câmpii. Patria mea este aici, Sonoră, mătăsoasă, gravă, lină, Patria mea crepuscul şi lumină, Patria mea de apă şi pământ. Patria mea este aici, Aşa cum ne-au încredinţat-o sorţii, Patria mea cu viii şi cu morţii, Cu nenăscuţii care vor veni. Patria mea este aici, Grădină din grădina Maicii Sfinte, Patria mea cu turle şi morminte, Cu miri, mirese, chipuri de copii. Patria noastră e aici, Chiar dacă au râvnit-o împăraţii, Ca nişte pinteni uriaşi lucesc În golul Universului Carpaţii. Patria noastră e aici, Ni-e dată nouă, vouă, mie, ţie, Ca sângele arzând în carnea vie, O simţi cum îţi simţi inima bătând. Mircea Florin Șandru

... de „ fo ș net în auz, balade, epopei, can ț one, istorii... ș i atâ ț ia ochi de anemone... ” Înc ă mai e loc de „ ț ip ă tul de libertate, de vinul neb ă ut, de cântecul uitat nescris, de gesturi vechi, uitate arte... ” Înc ă mai e loc „ să ș optim m ă car ori ca s ă scriem, dintotdeauna ș i f ă r ă sfâr ș it, numele sfînt, cel ă lalt ș i de tain ă , de ieri ș i de azi ș i de mîine, de-a pururi, ca un ecou de rug ă : România “ Romulus Vulpescu

Petronela Vali Slavu și Andrei Maftei   Sâmbătă, 9 august, am participat la o lansare colectivă de carte, la Târgu Jiu, iar în ziua următoare am pornit într-un „ pelerinaj de suflet românesc ”, la Poiana lui Mihai , unde a avut loc festivitatea de premiere a Concursului de Poezie Patriotică „Suflet românesc ”.  Au fost două zile superbe, patronate de poezie, istorie şi muzică folk. Pentru că aceste două acţiuni s-au intersectat cu o manifestare celebră: Festivalul Naţional de Folk şi Baladă „Poarta Sărutului ”, ajuns la cea de-a XIII-a ediţie. La lansarea de carte, interpreţii de muzică folk au cântat dar au şi citit versuri din propriile cărţi. A fost o încântare să fiu aproape de această familie minunată a folkiştilor şi să cunosc noi membri ai familiei poeţilor. Am cunoscut suflete sensibile, precum Elisabeta Gîlcescu, Diana Olteanu, Teo Laurean şi George Tei. Toţi cei prezenţi au fost minunaţi, dar ieşeanul Andrei Maftei m-a cucerit nu numai cu poeziile sale, dar şi cu um...

Și de va fi să-ți faci din luptă o Patrie, încearcă mai întâi să-ți iubești aproapele. Și de va fi să fii de schijele lui lovit închide-te în pumnul de țărână strivit, fă-ți din lacrimi icoane și roagă-te. Și de va fi să-ți fie sufletul terfelit, cu numele Domnului acoperă-te. Încredințează-te bobului de credință oricât ar părea de neînsemnat, de mic. Fă loc cu verdeață lăuntrului, arzând. Și de va fi în spinii cei năprasnici să întârzii, nedreptățit și umilit, fă-ți din cenușă, aripi. Acoperă-ți rana cu ceară și lasă în urmă să curgă dragostea ca mierea din stup. Și de va fi să cadă peste tine o năpastă, fă-ți din durerea inimii, mireasă, surâzi îngăduitor și poart-o în taină. Nu toți muritorii de rând încap laolaltă. Nu toți îl au cu îngerii pe El în comun. Și de va fi... O, de va fi să simți toatea astea, pecetluiește-ți gura, închide ochii, îndură, roagă-te și iartă. Doar El – Hristosul, în slava Lui ne poartă, departe de marea vânare de vânt a lumii în care trăim, murind. Mihaela...

... azi într-o maramă de borangic încinsă de dragoste cânți și glasul nu-ți tremură de mânie fruntea nu ți se încruntă chiar dacă afară urlă viscolul piciorele îți sângerează iar fulgii de zăpadă joacă în cadență ești una pentru toți mai frumoasă ca ieri   Eli Gîlcescu 30.11.21 – 1.12. 21

Andrei Maftei   Te caut, cum te caut, De ieri și de acum, De mâine și poimâine, Împovărat pe drum, Sub farduri din zăpada Căzută dintr-o stea Ce vrea cu dinadins Să nu mai fii a mea. Nimicul se repetă, Ne plouă pic cu pic, Un ritual amnezic Sfârșind într-un nimic... Și ADN-ul sorții Vibrează-n univers, Încolăcind în stele Același gol pervers. Te caut iar iubito, Pășind prin zodiac Sub faldurile zării Ca și acum un veac, Și-același timp aprinde Cu vechiul lui amnar, Sub geana înserării, Un ochi de felinar.

... unde munţii se îngemănează cu cerul, s-au adunat împreună inimi care simt şi respiră româneşte. Nobleţea unui eveniment, născut din filele istoriei unui neam aflat la răscruce de vânturi, implică, volens nolens, trăire, simţire, comunicare la nivel nevăzut, dar acceptat de sufletul pur românesc. O mână de oameni cărora ar trebui naţia noastră să le mulţumească pentru redeşteptarea sufletului român. Rătăcit din plaiuri moldave, am rămas profund impresionat de spectacol, de primirea de care am avut parte pe acele meleaguri încărcate de istorie. Sunt doar un simplu trăitor prin filele istoriei. Importanţa redeşteptării unui „ SUFLET ROMANESC “ este cu siguraţă meritul unor oameni care respiră româneşte. Pentru o fărâmă de lumină merită să străbaţi milioane de kilometri. Cu toate problemele de sănătate am reuşit să-i parcurg. Am primit lumina, am îmbrăţişat-o şi am s-o duc în plaiurile moldave. În liniştea nopţii am ascultat acel cântec de greier ce mă linişteşte mereu. Oboseala ...

Ne-am întâlnit „la chiparoșii“ de Gorj . În preajma lui Brâncuși.  Acolo, printre tăceri, fiecare își plânge cu multă durere pe cineva drag. Este omul care te poartă peste tot pe unde a umblat.  În poveștile lui apar mereu în lumină, ca lumina ochilor, două „ flori “. Ne-am împrietenit pe facebook . Despre prietenii comuni, numai de bine. Din când în când, citește poezii. Și ultimul poem al meu, „ Dintr-un vis “. Au urmat altele. A simțit tristețea din ele. Dar și din nucul golit de toate. „ Fenomen unic “, spunea. De la poezii, am trecut la alte povești interesante. Așa am aflat despre propria filosofie de viață, d espre lumea absurdului dar și a iubirii în care trăim,  despre întâmplări neîntâmplătoare și destin. Diminețile îi sunt pline. Ca o gimnastică a brațelor, dar nu numai. Gimnastica bunului simț, a iertării, a lucrului bine făcut. Și cu frica de Dumnezeu , în mijlocul liniștii, fie numai pentru atât, mereu recunoscător. Eli Gîlcescu 14 iulie 2021...

  Am văzut aceiași prieteni, unii noi. Și de această dată m-am simțit în mijlocul lor. Chiar dacă, copleșită de căldura voastră, am ales pentru azi să vă vorbesc despre el. Poate că nu i-ați citit poeziile. Doar talentul în ale artei vizuale. L-am întâlnit pe facebook, apoi a câștigat un premiu la al doilea concurs de creație. Atunci când coloneii „au furat“ premiile din Gorj. Deşi „(în)j uraţii “ au deliberat în ziua de 29 iulie poeziile câştigătoare, poeţii au aflat „dacă sunt câştigători” abia în ziua de 11 august 2013, în vârf de munte, în Poiana lui Mihai, la Schela în Gorj . Surprinzător, frumos şi totodată patriotic este că această ediţie a adus în prim-plan doi „colonei” ai Ministerului Afacerilor Interne, care au câştigat câte un premiu la Concursul de poezie patriotică „ Suflet românesc ”. Este vorba de poetul Marian Malciu (născut la 27.12.1945 în Caracal, jud.Olt, absolvent şi al Şcolii miltare de ofiţeri ai M.I. Bucureşti, în anul 1975, autor al mai multor volume de...

Noi suntem undeva, în iarba moale, În spicul copt, în ţarina fierbinte În munţi, cu mândrele poieni la poale, Noi n-am murit de tot, luaţi aminte! Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată, Sus, sus, la ale veşniciei porţi Să aducem iarăşi jertfa ne-ntinată, Luaţi aminte, noi nu suntem morţi! Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu, Din noi se-nalţă flacăra cea vie, Prin care-n ceruri amintim mereu Că este pe pământ o Românie. Şi dacă neamul plânge în nevoi, Noi stăm de veghe sus necontenit Şi cerem izbăvire pentru voi, Căci numai pentru asta ne-am jertfit. Zorica Laţcu Mircea Florin Șandru, Umbra Râului Pe Cer (antologie de poezie românească)

Am mai postat astazi randurile de fata pentru cativa prieteni. Cred ca cel mai important lucru astazi de Ziua Romaniei este sa fim mandri ca suntem in randul lumii, chiar daca unora li se pare prea putin. La mult ani Romani, La multi ani Romania!  Aici departe de tara, multi dintre noi incearca dupa o vreme, dincolo de mandria de a fi roman, simtita sau doar declarata,... incearca asadar un sentiment de smerenie si pana la urma gandim ceva asemanator vorbelor lui Caragiale  cu privire la Romania, recitite astazi intr-un ziar: I.L. Caragiale, Scrisoare către Alceu Urechia  – „De ce să ne facem spaimă şi inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă, nici mai puţină stricăciune decât în alte părţi ale lumii, şi nici nu s-ar putea altfel. Calităţile şi defectele omeneşti sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni. Limbă, costume, obiceiuri, apucături intelectuale şi morale, religiuni, precum şi toate celelalte rezultate ale locului unde au trăit, ale împreju...

Cred că pentru români patriotismul, patriotismul real este aproape sinonim cu acceptarea martirajului. Pentru că nu există mare patriot român sau bun patriot român care să nu fi sfîrşit rău în ţara asta. În ţara asta trăiesc bine vînzătorii de ţară, cei care nu dau doi bani pe ţara asta, cei care-o terfelesc, care-şi bat joc de ea şi fac afaceri pe seama ei şi nu le pasă de nimic.  Cei care iubesc cu adevărat această ţară sînt în marginea martirajului sau aproape martirizaţi. Deci n-o iubeşti pentru că ţi-ar întoarce această iubire sau ţi-ar arăta recunoştinţă sau te-ai complini prin valorile ei, ci pe undeva împotriva, dacă vrei, realităţilor.  Aşa trebuie iubită o ţară şi aşa o iubesc şi eu, adică sînt convins că ţara românescă este o ţară foarte frumoasă în Europa, întîi prin condiţiile ei fizice, geografice, o ţară de oameni foarte talentaţi, dar din nefericire lipsiţi completamente de caracter, de ţinută morală...  Cu toate acestea o iubesc, cum o voi iubi întotdeaun...

------------------------------------------------------------------------------- „Și străjerul răspunde: Dimineaţa se apropie, de asemenea şi noaptea, Dacă voiţi, întrebați, întoarceţi-vă, reveniţi!“(Isaia 21.12) . :eu sunt alfa şi omega începuturile şi sfârşitul am strâns rugină în stomac câtă tânguire constrânge zilnic vântul în iarba sclipitoare răguşita armonie se umflă şi se dilată în sine cu sine se-mpreună fără de margini ca o femeie uşoară într-o sală de aşteptare (e periculos să ridici piciorul pe partea dreaptă a unei ideograme) fără venin o lună întreagă şi încă vreo şase natura a rămas impresionată şi aproape gravidă cu avertismentul noastru transparent sau opac cum ţinutul dintr-un ţesut osos (ca o fereastră locuind într-o altă fereastră) din buzunar nu-i cea mai bună idee să-ţi tragi fermoarul la gură să porţi   ciorapii povara şi patria altuia pe dos sau în cadenţă să ridici fanionul pe partea stângă pe faţa nedeclarată a unui diamant sau a unu...

Foto: Pusdrea Mariana

Cu doi ani mai mare decât Țara mea. La mulți ani, Românie ! Mi-e dor de copilăria noastră comună. Mihai Șora

Dacă ne-am iubi & prețui țara zi de zi aşa cum o facem pe facebook pe data de 1 Decembrie, dacă am fi în fiecare zi mândri că suntem români, dacă am acționa ca nişte oameni care sunt şi vor să fie în continuare mândri de țara lor, am fi acum la alt nivel, din toate punctele de vedere. Dacă nu ar exista facebook să spunem „la mulți ani România“ probabil că ar trebui chiar să facem şi nu doar să spunem lucruri care să dovedească dragostea asta. România nu are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de noi. Marina Popescu

Să dea Dumnezeu să fie mereu pe hartă și între granițele ei. Ileana Vulpescu

Am jurat cu ani în urmă că-mi voi apăra țara. Am jurat cu mâna pe drapel, cu mâna pe armă și cu mâna pe inimă. Reînnoiesc astăzi jurământul făcut: Soldat până la capăt, român până la capăt! La mulți ani, România, la mulți ani, în pace, Țara Mea! Paul Arva