Cum să câștigi un prieten

Ne-am întâlnit „la chiparoșii“ de Gorj. În preajma lui Brâncuși. Acolo, printre tăceri, fiecare își plânge cu multă durere pe cineva drag.

Este omul care te poartă peste tot pe unde a umblat. În poveștile lui apar mereu în lumină, ca lumina ochilor, două „flori“.

Ne-am împrietenit pe facebook. Despre prietenii comuni, numai de bine.

Din când în când, citește poezii. Și ultimul poem al meu, „Dintr-un vis“. Au urmat altele. A simțit tristețea din ele. Dar și din nucul golit de toate. „Fenomen unic“, spunea.

De la poezii, am trecut la alte povești interesante. Așa am aflat despre propria filosofie de viață, despre lumea absurdului dar și a iubirii în care trăim, despre întâmplări neîntâmplătoare și destin.

Diminețile îi sunt pline. Ca o gimnastică a brațelor, dar nu numai. Gimnastica bunului simț, a iertării, a lucrului bine făcut.

Și cu frica de Dumnezeu, în mijlocul liniștii, fie numai pentru atât, mereu recunoscător.

Eli Gîlcescu

14 iulie 2021