Nominalizările


Comentarii

  1. Eli11 august 2014 la 13:19

    http://www.impactingorj.com/social/pelerinaj-suflet-romanesc-poiana-mihai.html

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

George Safir – N-ați văzut cumva o țară?

Imagine
Spuneti-mi, n-ați văzut cumva o țară? Am fost plecat vreo patru ani, pe-afară; Azi, am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.  Acasă, poarta nu e zăvorâtă, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume.  Moșneagul îi iese-n cale și-o întreabă: ,,Vine? La anu' cred! Acu-i la treabă, La noi, în țară-i multă sărăcie... Știu ei - că de-or veni, la ce să vie?!''  Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară? Cântată de poeți, odinioară, Cu ochi de cer și plină de verdeață? Am fost și-am căutat-o și la piață.  Acolo, nu era, de bună seamă, Că prea o înjurau români de mamă; Harbuzul, pătrunjelul, biata prună, Erau culese parcă... de pe Lună! Chiar, voi n-ați văzut pe jos o țară, Călcată în picio...
Citiți mai multe

Constantin Cristescu - MĂRITE ŞTEFAN...

Imagine
Se-ntorc spre tine, Ştefan, luminile din aştri, Şi vin să-ţi lumineze calea, călugării albaştri, Ascunşi în munţii ţării, se roagă şi te plâng, Cu lacrimi de izvoare, în umbrele de crâng. Bat clopotele nopţii ecouri de lumină, Priveşte-ţi tu nepoţii, cum vin de se închină, Să-ţi mângâie trecutul, ce lin pluteşte-n nori, Purtând neatârnarea miresmelor prin flori. Ştiu, au căzut, de spada ta, duşmanii la pământ, De-aceea, Mare Ştefan, te port, mereu, în gând, Veniţi cu toţi la Putna, să-l pomenim pe dată, Prin clipa nemurii, mereu, mai viu, să treacă. Te-ntoarce, Mare Ştefan, din rece mănăstire, Prin fila ta de glorii, prin sufletul din mine, Te-aşteaptă iarăşi ţara, din nou s-o izbăveşti, Coboară, Mare Ştefan, din astrele-ţi cereşti. Ne mângâie pe suflet, cu glasul tău răsunător, E scris din nou Unire, pe-un steag cu tricolor, Ţi-om sta din nou alături, în clipa-n care ieşi, Suntem nepoţii tăi, mărite, nepoţi de la răzeşi. Mai fă o dată-n munte, iar buc...
Citiți mai multe

Ei cei de altădată

Ion Rodica   În noi se-ascund de vremuri, ei, cei de altădată, ei, cei fără de teamă, cu inimă curată... Doar ei cunosc sublimul – eroi ai lumii mele... Ei sunt imensitatea și drumul către stele. Doar ei au cazemate de flori și de lumină, ei au pășit spre ceruri. Refacerea divină, Doar lor le aparține – eroi ai lumii mele, cu inima curată răstălmăcind mistere... Prin ei curge izvorul de sânge și de ape. Și dragostea de țară, de ei e mai aproape. Ei sunt și vis și clopot, și imn și tricolor, ei știu ce-nseamnă moartea, ei știu ce-nseamnă dor. Sub cumpănă fântânii și-n lampa din fereastră, oriunde-n România, ei sunt mereu acasă. În ie și-n opincă, în grâne și în soare, în zi de suferință și-n zi de sărbătoare... Sunt în păduri și-n plânsul copilăriei mele, în cumpăna fântânii, în faguri și în miere. Sunt macii pe ogoare, biserica, icoana, bunicii și vecinii, sunt tatăl meu și... mama. Eroii sunt oriunde e graiul românesc, oriunde-i port și-s datini ce încă le iubesc, În sfântă-nchină...
Citiți mai multe