Suflet românesc, 10 august 2014




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Constantin Cristescu - MĂRITE ŞTEFAN...

Imagine
Se-ntorc spre tine, Ştefan, luminile din aştri, Şi vin să-ţi lumineze calea, călugării albaştri, Ascunşi în munţii ţării, se roagă şi te plâng, Cu lacrimi de izvoare, în umbrele de crâng. Bat clopotele nopţii ecouri de lumină, Priveşte-ţi tu nepoţii, cum vin de se închină, Să-ţi mângâie trecutul, ce lin pluteşte-n nori, Purtând neatârnarea miresmelor prin flori. Ştiu, au căzut, de spada ta, duşmanii la pământ, De-aceea, Mare Ştefan, te port, mereu, în gând, Veniţi cu toţi la Putna, să-l pomenim pe dată, Prin clipa nemurii, mereu, mai viu, să treacă. Te-ntoarce, Mare Ştefan, din rece mănăstire, Prin fila ta de glorii, prin sufletul din mine, Te-aşteaptă iarăşi ţara, din nou s-o izbăveşti, Coboară, Mare Ştefan, din astrele-ţi cereşti. Ne mângâie pe suflet, cu glasul tău răsunător, E scris din nou Unire, pe-un steag cu tricolor, Ţi-om sta din nou alături, în clipa-n care ieşi, Suntem nepoţii tăi, mărite, nepoţi de la răzeşi. Mai fă o dată-n munte, iar buc...
Citiți mai multe

George Safir – N-ați văzut cumva o țară?

Imagine
Spuneti-mi, n-ați văzut cumva o țară? Am fost plecat vreo patru ani, pe-afară; Azi, am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.  Acasă, poarta nu e zăvorâtă, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume.  Moșneagul îi iese-n cale și-o întreabă: ,,Vine? La anu' cred! Acu-i la treabă, La noi, în țară-i multă sărăcie... Știu ei - că de-or veni, la ce să vie?!''  Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară? Cântată de poeți, odinioară, Cu ochi de cer și plină de verdeață? Am fost și-am căutat-o și la piață.  Acolo, nu era, de bună seamă, Că prea o înjurau români de mamă; Harbuzul, pătrunjelul, biata prună, Erau culese parcă... de pe Lună! Chiar, voi n-ați văzut pe jos o țară, Călcată în picio...
Citiți mai multe

Costel Zăgan - Clarobscur de Dacia

Imagine
Pe câmpia geto-dacă, n-are cine să mai tacă; Pe câmpia românească, n-are cine să vorbească; Au, au, au, ce vreme-amară... au plecat munţii din ţară Că nu-i munte, ci câmpie, ceea ce nu-mi place mie... Că nu-i deal, ci e genune, ceea ce nu pot eu spune. Că eu tac, tu taci, el tace, tăcerea, de cap, îşi face. De aceea, te-aş ruga, fă, Doamne, cu noi ceva; Ori ne urcă, ori coboară de pe crucea socială, Că din nou pre el, urmându-l, izbâvească-ne cuvântul.
Citiți mai multe