UNDEVA... SUS

     Undeva sus, unde munţii se îngemănează cu cerul, s-au adunat împreună inimi care simt şi respiră româneşte. Nobleţea unui eveniment, născut din filele istoriei unui neam aflat la răscruce de vânturi, implică – volens nolens – trăire, simţire, comunicare la nivel nevăzut, dar acceptat de sufletul pur românesc; o mână de oameni cărora ar trebui naţia noastră să le mulţumească pentru
redeşteptarea sufletului român.

     Rătăcit din plaiuri moldave, am rămas profund impresionat de spectacol, de primirea de care am avut parte pe acele meleaguri încărcate de istorie. Sunt doar un simplu trăitor prin filele istoriei. Importanţa redeşteptării unui „SUFLET ROMANESC“ este cu siguraţă meritul unor oameni care respiră româneşte. Pentru o fărâmă de lumină merită să străbaţi milioane de kilometri. Eu, cu toate problemele de sănătate, am reuşit să-i parcurg. Am primit lumina, am îmbrăţişat-o şi am s-o duc în plaiurile moldave. În liniştea nopţii, am ascultat acel cântec de greier ce mă linişteşte mereu. Oboseala nu mai avea loc în sufletul meu, ce se încărcase de lumină. Nu pot decât să mulţumesc organizatorilor acestui eveniment, oameni de o înaltă ţinută morală şi respect pentru înaintaşii poporului român: CONSILIUL JUDETEAN GORJ, SCOALA POPULARA DE ARTA, GRUPUL ARTA CONVERSATIEI.

Constantin Cristescu