Suflet românesc


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ei cei de altădată

Ion Rodica   În noi se-ascund de vremuri, ei, cei de altădată, ei, cei fără de teamă, cu inimă curată... Doar ei cunosc sublimul – eroi ai lumii mele... Ei sunt imensitatea și drumul către stele. Doar ei au cazemate de flori și de lumină, ei au pășit spre ceruri. Refacerea divină, Doar lor le aparține – eroi ai lumii mele, cu inima curată răstălmăcind mistere... Prin ei curge izvorul de sânge și de ape. Și dragostea de țară, de ei e mai aproape. Ei sunt și vis și clopot, și imn și tricolor, ei știu ce-nseamnă moartea, ei știu ce-nseamnă dor. Sub cumpănă fântânii și-n lampa din fereastră, oriunde-n România, ei sunt mereu acasă. În ie și-n opincă, în grâne și în soare, în zi de suferință și-n zi de sărbătoare... Sunt în păduri și-n plânsul copilăriei mele, în cumpăna fântânii, în faguri și în miere. Sunt macii pe ogoare, biserica, icoana, bunicii și vecinii, sunt tatăl meu și... mama. Eroii sunt oriunde e graiul românesc, oriunde-i port și-s datini ce încă le iubesc, În sfântă-nchină...
Citiți mai multe

Costel Zăgan - Clarobscur de Dacia

Imagine
Pe câmpia geto-dacă, n-are cine să mai tacă; Pe câmpia românească, n-are cine să vorbească; Au, au, au, ce vreme-amară... au plecat munţii din ţară Că nu-i munte, ci câmpie, ceea ce nu-mi place mie... Că nu-i deal, ci e genune, ceea ce nu pot eu spune. Că eu tac, tu taci, el tace, tăcerea, de cap, îşi face. De aceea, te-aş ruga, fă, Doamne, cu noi ceva; Ori ne urcă, ori coboară de pe crucea socială, Că din nou pre el, urmându-l, izbâvească-ne cuvântul.
Citiți mai multe

Cum să câștigi un prieten

Imagine
Ne-am întâlnit „la chiparoșii“ de Gorj . În preajma lui Brâncuși.  Acolo, printre tăceri, fiecare își plânge cu multă durere pe cineva drag. Este omul care te poartă peste tot pe unde a umblat.  În poveștile lui apar mereu în lumină, ca lumina ochilor, două „ flori “. Ne-am împrietenit pe facebook . Despre prietenii comuni, numai de bine. Din când în când, citește poezii. Și ultimul poem al meu, „ Dintr-un vis “. Au urmat altele. A simțit tristețea din ele. Dar și din nucul golit de toate. „ Fenomen unic “, spunea. De la poezii, am trecut la alte povești interesante. Așa am aflat despre propria filosofie de viață, d espre lumea absurdului dar și a iubirii în care trăim,  despre întâmplări neîntâmplătoare și destin. Diminețile îi sunt pline. Ca o gimnastică a brațelor, dar nu numai. Gimnastica bunului simț, a iertării, a lucrului bine făcut. Și cu frica de Dumnezeu , în mijlocul liniștii, fie numai pentru atât, mereu recunoscător. Eli Gîlcescu 14 iulie 2021...
Citiți mai multe