Costel Zăgan - Clarobscur de Dacia



Pe câmpia geto-dacă,
n-are cine să mai tacă;

Pe câmpia românească,
n-are cine să vorbească;

Au, au, au, ce vreme-amară...
au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte, ci câmpie,
ceea ce nu-mi place mie...

Că nu-i deal, ci e genune,
ceea ce nu pot eu spune.

Că eu tac, tu taci, el tace,
tăcerea, de cap, îşi face.

De aceea, te-aş ruga,
fă, Doamne, cu noi ceva;

Ori ne urcă, ori coboară
de pe crucea socială,

Că din nou pre el, urmându-l,
izbâvească-ne cuvântul.

Comentarii

  1. GURA LUI DUMNEZEU
    Țara s-a făcut de basm
    ce durere minuntă
    taci dar cu entuziasm
    să ajungi -napoi îndată

    Ce durere minunată
    cade fulgul de lumină
    iarna asta-i fără pată
    iarna asta-i fără vină

    Cade fulgul de lumină
    taci dar cu entuziasm
    țara asta e divină
    țara s-a făcut de basm

    Ce durere minunată
    viitoru-a fost odată

    Costel Zăgan, CEZEISME II

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pelerinaj de Suflet românesc, Gala premiilor de excelență, August 2013,

Decorații de metafore

SUFLET ROMÂNESC - antologie