ST. JOHN – Să nu uităm (datoria noastră)




Să nu uităm
ce datorăm
în primul rând
nouă şi
strămoşilor noştri.

Să nu uităm
ce datorăm
supravieţuitorilor
propriilor noastre
holocausturi.

Să nu uităm
primitivismul
neamului, venit
din preCrestinism,
venit din Zamolxe.

Să nu uităm,
unde s-a întâlnit
primitivismul nostru,
cu cel al
întregii planete.

Să nu uităm,
că tot restul,
sunt minciuni,
răstălmăciri şi
fabricaţii globalizatoare.

Să nu uităm
de unde venim
şi către încotro
ducem făclia
istoriei Neamului !

Zeii să fie cu noi ...

SUFLET ROMÂNESC – POEZIE DIN CONCURS


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

George Safir – N-ați văzut cumva o țară?

Imagine
Spuneti-mi, n-ați văzut cumva o țară? Am fost plecat vreo patru ani, pe-afară; Azi, am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.  Acasă, poarta nu e zăvorâtă, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume.  Moșneagul îi iese-n cale și-o întreabă: ,,Vine? La anu' cred! Acu-i la treabă, La noi, în țară-i multă sărăcie... Știu ei - că de-or veni, la ce să vie?!''  Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară? Cântată de poeți, odinioară, Cu ochi de cer și plină de verdeață? Am fost și-am căutat-o și la piață.  Acolo, nu era, de bună seamă, Că prea o înjurau români de mamă; Harbuzul, pătrunjelul, biata prună, Erau culese parcă... de pe Lună! Chiar, voi n-ați văzut pe jos o țară, Călcată în picio...
Citiți mai multe

Ei cei de altădată

Ion Rodica   În noi se-ascund de vremuri, ei, cei de altădată, ei, cei fără de teamă, cu inimă curată... Doar ei cunosc sublimul – eroi ai lumii mele... Ei sunt imensitatea și drumul către stele. Doar ei au cazemate de flori și de lumină, ei au pășit spre ceruri. Refacerea divină, Doar lor le aparține – eroi ai lumii mele, cu inima curată răstălmăcind mistere... Prin ei curge izvorul de sânge și de ape. Și dragostea de țară, de ei e mai aproape. Ei sunt și vis și clopot, și imn și tricolor, ei știu ce-nseamnă moartea, ei știu ce-nseamnă dor. Sub cumpănă fântânii și-n lampa din fereastră, oriunde-n România, ei sunt mereu acasă. În ie și-n opincă, în grâne și în soare, în zi de suferință și-n zi de sărbătoare... Sunt în păduri și-n plânsul copilăriei mele, în cumpăna fântânii, în faguri și în miere. Sunt macii pe ogoare, biserica, icoana, bunicii și vecinii, sunt tatăl meu și... mama. Eroii sunt oriunde e graiul românesc, oriunde-i port și-s datini ce încă le iubesc, În sfântă-nchină...
Citiți mai multe

Eroi au fost, eroi sunt încă

Noi suntem undeva, în iarba moale, În spicul copt, în ţarina fierbinte În munţi, cu mândrele poieni la poale, Noi n-am murit de tot, luaţi aminte! Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată, Sus, sus, la ale veşniciei porţi Să aducem iarăşi jertfa ne-ntinată, Luaţi aminte, noi nu suntem morţi! Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu, Din noi se-nalţă flacăra cea vie, Prin care-n ceruri amintim mereu Că este pe pământ o Românie. Şi dacă neamul plânge în nevoi, Noi stăm de veghe sus necontenit Şi cerem izbăvire pentru voi, Căci numai pentru asta ne-am jertfit. Zorica Laţcu Mircea Florin Șandru, Umbra Râului Pe Cer (antologie de poezie românească)
Citiți mai multe