duminică, 25 noiembrie 2012

Costel Zăgan - Clarobscur de Dacia



Pe câmpia geto-dacă,
n-are cine să mai tacă;

Pe câmpia românească,
n-are cine să vorbească;

Au, au, au, ce vreme-amară...
au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte, ci câmpie,
ceea ce nu-mi place mie...

Că nu-i deal, ci e genune,
ceea ce nu pot eu spune.

Că eu tac, tu taci, el tace,
tăcerea, de cap, îşi face.

De aceea, te-aş ruga,
fă, Doamne, cu noi ceva;

Ori ne urcă, ori coboară
de pe crucea socială,

Că din nou pre el, urmându-l,
izbâvească-ne cuvântul.

Un comentariu:

  1. GURA LUI DUMNEZEU
    Țara s-a făcut de basm
    ce durere minuntă
    taci dar cu entuziasm
    să ajungi -napoi îndată

    Ce durere minunată
    cade fulgul de lumină
    iarna asta-i fără pată
    iarna asta-i fără vină

    Cade fulgul de lumină
    taci dar cu entuziasm
    țara asta e divină
    țara s-a făcut de basm

    Ce durere minunată
    viitoru-a fost odată

    Costel Zăgan, CEZEISME II

    RăspundețiȘtergere