LA STEAUA LIMBII ROMÂNE

           GEO GALETARU, Dudeștii Noi, Timiș, România

 

Motivația juriului:

Stăpân pe mijloacele sale de expresie. (Spiridon Popescu, președintele juriului)

Expresivitate originală, vibrantă și elevată a poeziei patriotice românești actuale autentice! (Raul Constantinescu)

 

LA STEAUA LIMBII ROMÂNE

Ca o umbră piere veacul,

Peste noi îşi trece-aripa,

Veşnicia ta rămâne

Să ne-nmiresmeze clipa,

 

Blând să ningă cu vocale

Pe acest tărâm-minune,

Mântuită gura noastră

Ţie doar ţi se supune,

 

Priveghind la steaua care

Lăcrimează-n înserare,

Pruncii îşi îmbracă straiul

De cuvinte dulci-amare,

 

Prea plecaţi supuşi îţi suntem,

Vinovaţi de-o grea iubire,

De când te-am văzut suită

Pe un lemn de răstignire,

 

Într-o mută adorare

Flacăra ta ne-nveşmântă

Şi atunci durerea însăşi

E-o fântână care cântă,

 

Căci tu ştii porunca sacră

Rostuită-n fiecare,

Când ne pierdem pe sub crânguri,

Duşi de-o cosmică visare,

 

Peste vămi şi peste fire,

Pe când toate se preschimbă,

Numai tu rămâi de-a pururi,

Maica noastră, dulce Limbă,

 

Nu mai vrem icoana-ţi sfântă

Pe la-nstrăinate uşi,

De-acum suntem pe vecie

Prea plecaţii tăi supuşi...