Postări

Ei cei de altădată

Ion Rodica   În noi se-ascund de vremuri, ei, cei de altădată, ei, cei fără de teamă, cu inimă curată... Doar ei cunosc sublimul – eroi ai lumii mele... Ei sunt imensitatea și drumul către stele. Doar ei au cazemate de flori și de lumină, ei au pășit spre ceruri. Refacerea divină, Doar lor le aparține – eroi ai lumii mele, cu inima curată răstălmăcind mistere... Prin ei curge izvorul de sânge și de ape. Și dragostea de țară, de ei e mai aproape. Ei sunt și vis și clopot, și imn și tricolor, ei știu ce-nseamnă moartea, ei știu ce-nseamnă dor. Sub cumpănă fântânii și-n lampa din fereastră, oriunde-n România, ei sunt mereu acasă. În ie și-n opincă, în grâne și în soare, în zi de suferință și-n zi de sărbătoare... Sunt în păduri și-n plânsul copilăriei mele, în cumpăna fântânii, în faguri și în miere. Sunt macii pe ogoare, biserica, icoana, bunicii și vecinii, sunt tatăl meu și... mama. Eroii sunt oriunde e graiul românesc, oriunde-i port și-s datini ce încă le iubesc, În sfântă-nchinăciun

O țară care a fost o altă țară

Într-o fostă țară levantină, unde toți vecinii, între ei, își dădeau o cană cu făină și-un pahar cu zahăr sau ulei, moartea coborî în tîrg, cu mere, ca o fată roșie-n obraji. Mulți flăcăi n-aveau la cine-o cere și-au rugat-o să le dea un gaj. A sosit războiul într-o seară să îi ia un an cu împrumut. S-a umflat biserica de ceară. Plînge clopotarul surdo-mut. Dar și clopotul de-aramă plînge că au ostenit de-atît curaj și-au făcut transfuzie de sînge pentru fata roșie-n obraji. Mircea Dinescu

Gând despre România

Patria mea este aici, Aspră şi dulce, tânără, bătrână, Patria mea de aur şi ţărână, O simt în nări, în tâmple, în priviri. Patria mea este aici, În sternul meu, în creier şi în sânge, Patria mea când râde şi când plânge, O simt cum îmi simt inima bătând. Patria mea este aici, Tăcută, foşnitoare, densă, vie, Patria mea, o torţă purpurie, Cu munţi, cu lava mării şi câmpii. Patria mea este aici, Sonoră, mătăsoasă, gravă, lină, Patria mea crepuscul şi lumină, Patria mea de apă şi pământ. Patria mea este aici, Aşa cum ne-au încredinţat-o sorţii, Patria mea cu viii şi cu morţii, Cu nenăscuţii care vor veni. Patria mea este aici, Grădină din grădina Maicii Sfinte, Patria mea cu turle şi morminte, Cu miri, mirese, chipuri de copii. Patria noastră e aici, Chiar dacă au râvnit-o împăraţii, Ca nişte pinteni uriaşi lucesc În golul Universului Carpaţii. Patria noastră e aici, Ni-e dată nouă, vouă, mie, ţie, Ca sângele arzând în carnea vie, O simţi cum îţi simţi inima bătând. Mircea Florin Șandru

Încă mai e loc

... de „ fo ș net în auz, balade, epopei, can ț one, istorii... ș i atâ ț ia ochi de anemone... ” Înc ă mai e loc de „ ț ip ă tul de libertate, de vinul neb ă ut, de cântecul uitat nescris, de gesturi vechi, uitate arte... ” Înc ă mai e loc „ să ș optim m ă car ori ca s ă scriem, dintotdeauna ș i f ă r ă sfâr ș it, numele sfînt, cel ă lalt ș i de tain ă , de ieri ș i de azi ș i de mîine, de-a pururi, ca un ecou de rug ă : România “ Romulus Vulpescu

Andrei Maftei și... nemurirea

Imagine
Petronela Vali Slavu și Andrei Maftei   Sâmbătă, 9 august, am participat la o lansare colectivă de carte, la Târgu Jiu, iar în ziua următoare am pornit într-un „ pelerinaj de suflet românesc ”, la Poiana lui Mihai , unde a avut loc festivitatea de premiere a Concursului de Poezie Patriotică „Suflet românesc ”.  Au fost două zile superbe, patronate de poezie, istorie şi muzică folk. Pentru că aceste două acţiuni s-au intersectat cu o manifestare celebră: Festivalul Naţional de Folk şi Baladă „Poarta Sărutului ”, ajuns la cea de-a XIII-a ediţie. La lansarea de carte, interpreţii de muzică folk au cântat dar au şi citit versuri din propriile cărţi. A fost o încântare să fiu aproape de această familie minunată a folkiştilor şi să cunosc noi membri ai familiei poeţilor. Am cunoscut suflete sensibile, precum Elisabeta Gîlcescu, Diana Olteanu, Teo Laurean şi George Tei. Toţi cei prezenţi au fost minunaţi, dar ieşeanul Andrei Maftei m-a cucerit nu numai cu poeziile sale, dar şi cu umorul savu

Și de va fi

Și de va fi să-ți faci din luptă o Patrie, încearcă mai întâi să-ți iubești aproapele. Și de va fi să fii de schijele lui lovit închide-te în pumnul de țărână strivit, fă-ți din lacrimi icoane și roagă-te. Și de va fi să-ți fie sufletul terfelit, cu numele Domnului acoperă-te. Încredințează-te bobului de credință oricât ar părea de neînsemnat, de mic. Fă loc cu verdeață lăuntrului, arzând. Și de va fi în spinii cei năprasnici să întârzii, nedreptățit și umilit, fă-ți din cenușă, aripi. Acoperă-ți rana cu ceară și lasă în urmă să curgă dragostea ca mierea din stup. Și de va fi să cadă peste tine o năpastă, fă-ți din durerea inimii, mireasă, surâzi îngăduitor și poart-o în taină. Nu toți muritorii de rând încap laolaltă. Nu toți îl au cu îngerii pe El în comun. Și de va fi... O, de va fi să simți toatea astea, pecetluiește-ți gura, închide ochii, îndură, roagă-te și iartă. Doar El – Hristosul, în slava Lui ne poartă, departe de marea vânare de vânt a lumii în care trăim, murind. Mihaela

Cât de frumoasă ești

... azi într-o maramă de borangic încinsă de dragoste cânți și glasul nu-ți tremură de mânie fruntea nu ți se încruntă chiar dacă afară urlă viscolul piciorele îți sângerează iar fulgii de zăpadă joacă în cadență ești una pentru toți mai frumoasă ca ieri   Eli Gîlcescu 30.11.21 – 1.12. 21