MIHAIL RUJOIU – UITARE

Nopti prea lungi, nopti prea scurte,

Zile frumoase si zile urate,

Ceasuri ce bat , ceasuri ce tac

Tu m-ai uitat, eu te-am uitat…

Visele prea lungi, visele prea scurte,

Zile bune putine si zile rele multe,

Sansa a venit, sansa a plecat ,

Eu te-am uitat, tu m-ai uitat.

Ploi prea lungi , ploi prea scurte,

Amintiri frumoase si amintiri urate,

Clopote ce bat , clopote ce tac,

Tu m-ai uitat, eu te-am uitat.

Saruturi prea lungi, sarutari prea scurte,

Buzele sunt dulcu si buzele sunt mute,

Lacrimi ce ard , lacrimi ce cad,

Eu te-am uitat , tu m-ai uitat.

Nori prea desi, nori prea rari,

Tu acum apari si apoi dispari,

Chipul tau vesel , chipul tau trist,

Tu m-ai uitat , eu te-am uitat.

Ape prea reci, ape prea calde

Valuri mici si valuri inalte,

Luna a venit, luna a plecat,

Eu te-am uitat, tu m-ai uitat.

Idei prea istete, idei prea tasnite,

Idealuri reusite si idealuri nereusite,

Campul verde, campul uscat,

Tu m-ai uitat, eu te-am uitat.

Natura confuza, natura mortala,

Un cantec pierdut pe bolta stelara,

Privim indelung un rasarit de soare

Si ne pierdem adanc, in uitare.

SUFLET ROMÂNESC – POEZIE DIN CONCURS