GEORGE TEI – Să fie ea, să fiu tot eu...
E vremea strugurilor copți L ăsați în vie să suspine. I ubind, trecut-am printre nopți G răbind spre lumea care vine. Î ncerc să mă întorc mereu L a masă, răsucind cuvinte, C rezând că, astăzi, numai eu E zit să merg mai înainte. S cot înc-o rimă ce mă minte C ălătorind spre apogeu... U itată, nu-mi aduc aminte