SUFLET ROMÂNESC

     Valorile genuine transcend timpurile, păstrându-şi nealterate nota de autentic şi parfumul istoriei aflată în scriere continuă. Prin fluida curgere a veacurilor, însă, câteva fire călăuzesc cu adevărat, dăruind certitudine: existenţa fiinţei umane pe acelaşi pământ, apartenenţa la neam şi ţară, împărtăşirea din potirul sfânt al tradiţiilor, culturii şi sentimentului naţional. Într-o societate din ce în ce mai dominată de material, subcultură, desensibilizare şi tendinţele apatride ale tineretului, mereu în căutarea altor meleaguri, patria devine un cuvânt oarecum vetust, aproape purtând în el semantica prohibiţiei, un cuvânt rămas, din păcate, doar în cartea de citire despre care aşa minunat scria poetul Ion Brad:      „Patria e cartea de citire,/ Cântecele toate scrise-n ea,/Tot ce-nveţi cu dor şi cu uimire/De la firul ierbii pân-la stea.“ Iată că totuşi, chiar şi în această degringoladă socială de pierdere a identităţii naţionale, un grup de poeţi, mai mult sau mai puţin c