SUFLET ROMÂNESC

Se înalţă falnic arbori înspre soare nestingher Absorbind căldura-n sevă şi lumina de pe cer. Pomi vlăstar de aur verde ce respiră-n sens opus Un pământ udat cu lacrimile ploilor de la apus. Doborât ajunge trunchiul iar copacul se smereşte, Împăcat fiind cu soarta-i hotărâtă omeneşte, Moare-n trup lăsând în urmă ca fiinţă muritoare Elementele în sevă şi căldura de la soare. Energia din lumina soarelui ce l-a scăldat Zilele din lunga-i viaţă cât a stat încoronat. Focu-l arde și-i revarsă stropul soarelui din trunchi Încălzindu-ne ființa așezată în genunchi. Căci în infinita-i slavă soarele şi-a rezervat Pentru noapţile cu lună în copaci micul regat. De-asta poartă ei coroană, pentru că sunt viceregi, Și pământului fac umbră respectând nescrise legi. Şi de-aceea poate codrul frate cu românul este, Crucea e cioplită-n lemnul ce lumină răspândeşte. Concentrat de energie, soare metamorfozat, Adormit domneşte-n arbori ce aşteaptă la tăiat.

În acest an, la Poiana lui Mihai Viteazul din Schela Gorjului, un loc cu totul aparte, discret dar plin de istorie, spiritualitate şi înţelesuri profunde  pentru cei ce au urechi de auzit, ochi cu putere de contemplare şi, mai ales, inimă care să simtă, s-au aniversat 80 de ani de la ridicarea monumentului închinat marelui voievod român. În prezenţa oficialităţilor locale şi judeţene, a multor iubitori de istorie, muzică folk şi poezie, manifestarea devenită deja tradiţională s-a bucurat în acest an de un interes aparte din partea gorjenilor. Situată la graniţa dintre judeţele Gorj şi Hunedoara, „Poiana lui Mihai” este cunoscută ca locul în care s-a oprit Mihai Viteazul în toamna anului 1600 pentru ultima dată înainte de a trece în Transilvania şi apoi a merge la Viena. Legenda spune că la Schela a murit calul lui Mihai Viteazul. Gheorghe Schileru, unul dintre fraţii celebrului om politic gorjean Dincă Schileru, relatând legenda „Poienii lui Mihai”, descria în urmă cu aproape un