joi, 1 decembrie 2016

consecvenți în nefericire am ruginit în propria noastră profeţie

-------------------------------------------------------------------------------
„Și străjerul răspunde: Dimineaţa se apropie,
de asemenea şi noaptea, Dacă voiţi,
întrebați, întoarceţi-vă, reveniţi!“(Isaia 21.12)
.
:eu sunt alfa şi omega
începuturile şi sfârşitul

am strâns rugină în stomac câtă tânguire constrânge zilnic vântul în iarba
sclipitoare răguşita armonie se umflă şi se dilată în sine cu sine
se-mpreună fără de margini ca o femeie uşoară într-o sală de aşteptare
(e periculos să ridici piciorul pe partea dreaptă a unei ideograme)
fără venin o lună întreagă şi încă vreo şase natura a rămas impresionată
şi aproape gravidă cu avertismentul noastru transparent sau opac
cum ţinutul dintr-un ţesut osos (ca o fereastră locuind într-o altă fereastră)
din buzunar nu-i cea mai bună idee să-ţi tragi fermoarul la gură să porţi
 
ciorapii povara şi patria altuia pe dos sau în cadenţă să ridici fanionul
pe partea stângă pe faţa nedeclarată a unui diamant sau
a unui mal de nisip condamnat la slava marmurei (fără de vină ori păcat)

ochiul în ochi îşi ascunde lumina dar şi întunericul (pecete desăvârşind
vremea pribegiei şi a varului încuiat
în
mormânt dar precum cerul răsărind
în carnea tulbure care schelălăie şi strigă descrierea nu poate fi auzită)

e întuneric uşor uşor apele s-au degradat pe furiş ne întoarcem încet încet
şi individual în noi ca într-un film mut al cărui scenariu s-a înbolnăvit grav de pneumonie sau a fost rătăcit din prea mult
calcul în zona centrală a unui metru pătrat
de religii ori fructe (deşertul tot a îmbătrânit
în cealaltă jumătate a judecăţii de apoi inima îţi este o Biblie întredeschisă)

(de jurîmprejur numai şerpi şi amânare a ordinii
mătase albă neapretată şi pietre bătute
cu pietre până când ce e calp devine entropie)

într-un târziu devreme ţi-am spus nu te mai întrupa hai să
ne predăm unui pian hai să trăim într-un sentiment anonim
într-o mişcare populară într-un os al unui partid de măslini
să ne golim de propriul gol ascuns sub umbrelă hai să ne
topim într-o respingere
 
ca orice lucru anticipat
până la iarnă să dispărem în hi sau în ha
(dar până acolo să nu ne mai vorbim) să
rămânem fiecare
100 % în tabăra aproximativă a celuilalt
căutând pe străzi adiacente albina metapsihică din sângele nostru
elementar şi cinic sau alte
profeţii în care concretul anorganic stă lat şi spânzurat în calendar

p.s


avem în faţă o ţară de ceaţă în spate un popor de lapte asprit și
fără reproş (noi suntem pentru că suntem noi ne-am născut muţi)


Daniel Vorona

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu