Ion Vanghele - Sunt deranjat de atâta suferință

Sunt deranjat de-atâta suferinţă

Sunt obosit de-atâta plagiat

Se fură-n codru ca o neputinţă

De parcă am trăi-n matriarhat

Fanele mele duc acum războaie

Se umplu cu cerneli din călimări

Doar eu mă plimb cu versul prin odaie

Şi-n lung şi-n lat deschid mereu cărări

Femeile se păruie domoale

Aduc acuze prin bucătării

Ştergându-se cu mâinile de poale

Taie discordiile în felii

Se bat apoi în supe şi castroane

Azvârle ozn-uri farfurii

Mai dă-mi iubito două trei crutoane

Şi-alte dovezi trecute mărturii

Am să continui scrisul la balade

Să ştiu când sunt apoi revendicat

Ţara sub talpa versului mă arde

Dar totuşi scriu ca un aristocrat

Hai să încingem hora generală

A celora care tăcuţi se bat

Te las iubito să îmi stai în poală

De păruială astăzi te-am scăpat

Rămâne ora cea cu ochii vineţi

Şi gustul meu din gură cel amar

Pe cel ce vine eu vă rog să-l ţineţi

Decât lovit mai bine-am să mă car

E liniştea din nou patriarhală

De sus cad iarăşi fulgii albi de nea

De-atâtea vorbe şi de păruială

A început să ningă-n viaţa mea

Nici chiar iubita nu se lasă pasnic

Vrea să mă-nsemne-n frunte c-un dupac

Dar eu în braţe ferecând-o straşnic

O muşc de gură după bunul plac.