duminică, 9 decembrie 2012

Ion Vanghele - Sunt deranjat de atâta suferință




Sunt deranjat de-atâta suferinţă
Sunt obosit de-atâta plagiat
Se fură-n codru ca o neputinţă
De parcă am trăi-n matriarhat

Fanele mele duc acum războaie
Se umplu cu cerneli din călimări
Doar eu mă plimb cu versul prin odaie
Şi-n lung şi-n lat deschid mereu cărări

Femeile se păruie domoale
Aduc acuze prin bucătării
Ştergându-se cu mâinile de poale
Taie discordiile în felii

Se bat apoi în supe şi castroane
Azvârle ozn-uri farfurii
Mai dă-mi iubito două trei crutoane
Şi-alte dovezi trecute mărturii

Am să continui scrisul la balade
Să ştiu când sunt apoi revendicat
Ţara sub talpa versului mă arde
Dar totuşi scriu ca un aristocrat

Hai să încingem hora generală
A celora care tăcuţi se bat
Te las iubito să îmi stai în poală
De păruială astăzi te-am scăpat

Rămâne ora cea cu ochii vineţi
Şi gustul meu din gură cel amar
Pe cel ce vine eu vă rog să-l ţineţi
Decât lovit mai bine-am să mă car

E liniştea din nou patriarhală
De sus cad iarăşi fulgii albi de nea
De-atâtea vorbe şi de păruială
A început să ningă-n viaţa mea

Nici chiar iubita nu se lasă pasnic
Vrea să mă-nsemne-n frunte c-un dupac
Dar eu în braţe ferecând-o straşnic
O muşc de gură după bunul plac.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu