Ion Ionescu - Dacie sfântă (România mea)

Zeul tău, Dacie sfântă,

Doarme-n vise seculare

Peste arcul de Carpați,

De la Tisa pân’la Mare.

Cu mioarele prin stele

Risipite pe câmpii,

Ai trăit printre barbari

Învelită-n strai de ii.

Ai fost vis, ai fost legendă,

Sedusă de toți dușmanii,

Strecurată printre timpuri,

Ai uitat să-ți numeri anii.

De la Decebal încoce,

Tu ți-ai cam uitat trecutul,

Decebale, Decebale,

Unde ți-ai îngropat scutul?

Printre marile simboluri,

Ți-ai ascuns de tot misterul,

Sarmisegetuza doarmne,

Oglindind în ea tot cerul.

Colinele cu văile întinse,

Cu tinda veche din bordei,

Cu ulcica de pământ,

Ți le-au furat pe toate ei.

Drumărind prin munții tăi,

Doar în fotă și-ntr-o ie,

Ți-au luat aurul și sarea,

Grânele de pe câmpie.

Limba ți-a rămas curată,

Printre brazde, printre lacrimi

Doina ta a curs a jale,

Îngropând dureri și patimi.