sâmbătă, 1 decembrie 2012

George Safir - Este ziua țării noastre?



Este ziua țării noastre 
și asistăm ca la priveghi, 
însă morții-s leșuri vii 
ce se zbat să între-n față, 
călcând pe cei neputiincioși 
să prind-o farfurie caldă 
de fasole cu cârnați 
și o gură de rachiu 
în semn de tristă pomenire 
a unui neam înfometat. 

sobor de preoți pântecoși, 
fornăind din evanghelii 
aceleași fraze desuete, 
cădelnițează în deșert, 
iar prostimea, -n patru labe,
sărută poale de bărbați...

vor sosi cârmuitorii, 
plesnind de trai îmbelșugat, 
în țoale lucii de paradă, 
mimând o sărbătoare sfântă, 
norodului să-i cate-n voie.

pe deasupra suflă vântul 
în drapelul inocent, 
mirosind a naftalină 
și cearșafuri de bordel.

iar fanfara militară, 
opintindu-se-n alămuri, 
cu un imn de somnolență
îi trezește pe dușmani,
alintându-i pe eroi. 

și norodul se înfruptă, 
dezlegați fiind de post, 
cu cârnații, din fasole, 
expirați cu usturoi 
și cu gărgărițe fierte 
aburite cu rachiu.

asta-i ziua țării noastre? 
tot o zi ca de priveghi!
fiindcă știm că rațiunea 
nu prea crede în minuni;
mortul nu-l mai scoți din groapă, 
noi vom merge după el!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu