duminică, 25 noiembrie 2012

Marian Dragomir - Deceniul cinci




În urmă cu mai bine de cinci decenii,
într-o curte de țară,
într-o comună,
sub un nuc venos,
el și ea
au depășit istoria de lemn,
întâi cu numele,
vârsta,
pensulă și,
nu în cele din urmă,
cu vocea...

am auzit că lucrau cu anii,
cu loviturile
și situațiile de abuz,
însă ultima dată
ceva nu s-a mai legat

în paginile de jurnal,
nu mai grăia mirosul de cireș;
știți despre ce copac șoptesc...
cel de care atârnase frânghia,
lațul,
copilul,
motivul,
oferta lecției de viață
din care țâșnea
pășunea visată...

imaginea deceniilor m-a urmărit
până când
m-am împăcat cu ideea
că unul dintre cele mai nefaste
gânduri re/deschide
umbra,
belestemul

toate au formă și sens...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu