joi, 15 noiembrie 2012

George Safir - Sub drapelul țării mele


Sub drapelul țării mele,
am văzut lumina eu,
când sub cerul plin de stele,
m-a dat mamei - Dumnezeu.

Și, din fragedă pruncie,
m-a-nvățat poetul sfânt,
că nu-i altă Românie
dulce, pe acest pământ.


Sub drapelul meu, de țară,
am jurat pe sfânta cruce,
viața - de-mi va fi amară,
eu la alții nu m-oi duce.

Și-apoi, mândru, prin cazarmă,
defilam sub tricolor,
strângeam degetul pe armă,
cântând imnul cu onor.

Și se clătina pământul,
răsucindu-se în lut,
moșii - deschizând mormântul-
să mă vadă că-i salut.




Să le-nfăș, în steaguri, trupul,
somnul să le fie lin,
fiindcă-n brațul - plin de scrupul,
steagul țării, strâns, îl țin.

Cu drapelul țării mele,
de-aș fi ultimul recrut
și din oale și ulcele,
m-oi scula să îl sărut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu