luni, 26 noiembrie 2012

George Safir - Și trece toamna, trece, trece...





Trece toamna, printre noi,
ca o nevastă părăsită;
amanții cei ingrați, și ei, s-au pocăit de neputință 
și stau cuminți, sub patrafir, visând un rai, ticsit, cu îngeri...

Și trece toamna, singurică,
atât de tristă și uscată,
cu sânii goi, lipsiți de vlagă, ca un afiș electoral
pe care toți ar vrea să scuipe, dar trec scârbiți și intră-n bar.

Prin fumul gros se-ascute barda.
în turnul Babel se-nfierbântă;
un amalgam de limbi străine înjură, cântă și blesteamă
și-n bruma rece de afară, iau fantomele la trântă.

Și trece toamna, trece, trece..!
nimeni n-o mai bagă-n seamă;
cu ochii ficși pe termopane, postim într-un refuz de iarnă
în timp ce alții, din palate, ne plănuiesc o dulce moarte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu